1 |i Dumnezeu |i-a adus aminte de Noe \i de toate fiarele \i de toate dobitoacele \i de toate p[s[rile \i de toate viet[@ile mi\c[toare câte erau cu el în corabie; \i a adus Dumnezeu vânt pe p[mânt \i apele s’au potolit; 2 izvoarele adâncului \i jgheaburile cerului s’au închis \i ploaia din cer a încetat. 3 |i apa sc[dea treptat de pe p[mânt \i dup[ o sut[ cincizeci de zile apele s’au mic\orat. 4 Iar în luna a \aptea, în ziua a dou[zeci \i \aptea a lunii, corabia s’a odihnit pe muntele Ararata. 5 Iar apele au tot sc[zut pân[ în luna a zecea; iar în cea dintâi zi a lunii a zecea s’au ar[tat vârfurile mun@ilor.
6 |i a fost c[ dup[ patruzeci de zile a deschis Noe fereastra cor[biei pe care o f[cuseb 7 \i a trimis corbul s[ vad[ dac[ apele au sc[zut. |i ie\ind acesta, nu s’a mai întors pân[ ce apele-au secat pe p[mânt. 8 |i dup[ el a trimis porumbelul ca s[ vad[ dac[ apele au sc[zut de deasupra fe@ei p[mântului. 9 Dar porumbelul, neg[sind loc de odihn[ pentru picioarele sale, s’a întors la el în corabie; c[ci înc[ era ap[ pe toat[ fa@a p[mântului. |i [Noe] a întins mâna \i l-a apucat \i l-a b[gat la el în corabie. 10 |i a\teptând înc[ alte \apte zile, din nou a trimis porumbelul din corabie. 11 |i porumbelul s’a întors la el spre sear[; \i iat[, avea în cioc o ramur[ verde de m[slin. Atunci a cunoscut Noe c[ apele se scurseser[ de pe fa@a p[mântului. 12|i înc[ alte \apte zile a\teptând, din nou i-a dat drumul porumbelului; dar acesta nu s’a mai întors la el.
13 |i a fost c[ în anul \ase sute unu al vie@ii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, secând apa de pe p[mânt, a ridicat Noe acoperi\ul cor[biei \i a privit:
